Si cum poti sa le depasesti.

S-ar putea sa cunosti deja modul in care traumele emotionale din copilarie ne pot afecta ca adulti. Chiar daca nu poti numi exact efectele secundare, le poti simti.

Te poti simti o permanenta victima, chiar daca trauma a avut loc cu multi ani in urma, in prezent aceasta actionand pasiv-agresiv cand esti suparat(a), ori facandu-te sa te retragi in pasivitate, ori creand o versiune falsa, mereu fericita a ta; exista multe moduri in care traumele emotionale din copilarie continua te afecteze chiar si dupa ce nu mai esti copil.

Dar s-ar putea sa nu stii prea multe despre modul in care traumele din copilarie afecteaza relatiile.

Ce se intampla cu noi cat suntem copii poate afecta stilul de atasament din relatiile noastre adulte. Traumele influenteaza extrem de mult atasamentul.
Adesea, persoanele care au crescut in familii fericite, sanatoase si stabile, in care parintii au fost disponibili emotional si au raspuns nevoilor lor ca si copii, au demonstrat un tip de atasament sigur. Aceste persoane nu isi resping si nici nu isi „sufoca” partenerii.

Desi pot exista probleme in relatiile lor, acestea nu sunt cauzate de un tip de atasament nesanatos. Multi dintre noi nu sunt atat de norocosi.

1. Atunci cand parintii ne resping sau nu raspund nevoilor noastre, putem dezvolta un stil de atasament nesigur-evitant sau desconsiderant-evitant

Daca manifesti acest tip de atasament, probabil ca eviti relatiile apropiate sau pastrezi partenerii la distanta din punct de vedere emotional. E posibil sa iti ascunzi sentimentele, sa respingi oamenii, sa pastrezi secrete si sa te inchizi ca intr-o carapace cand ceilalti manifesta emotii.

In ciuda acestor comportamente si a dezinteresului aparent in intimitate, persoanele cu atasament nesigur-evitant adesea isi doresc foarte mult o relatie si se simt singuri.

2. Copiii care sunt in mod constant neglijati sau abuzati pot dezvolta un tip de atasament anxios-evitant sau dezorganizat-dezorientat

Cand persoana care ar trebui sa te iubeasca si sa aiba grija de tine este persoana care te raneste, este clar ca vei creste temandu-te de intimitate si in acelasi timp si de singuratate. Persoanelor cu acest tip de atasament le vine greu sa aiba incredere in oameni, se inchid emotional, sunt inspaimantate de respingere si se pot simti jenate sa isi arate afectiunea.

3. Daca parintii nostri oscileaza intre a fi receptivi la nevoile noastre si a le respinge sau a le neglija, putem dezvolta un tip de atasament nesigur-ambivalent sau anxios-preocupat

Se spune adesea despre adultii cu acest tip de atasament ca sunt „sufocanti”. Daca acesta este tipul tau de atasament, probabil ca tii mult la intimitate si esti mereu atent(a) la orice schimbare din relatia ta, uneori pana te apropii de paranoia. S-ar putea sa simti ca esti mai devotat(a) partenerului decat iti este partenerul tie, sa ai un nivel scazut de respect de sine si sa manifesti un nivel ridicat de dereglare emotionala (schimbari de dispozitie).

Traumele nu doar influenteaza relatiile noastre adulte, dar ii afecteaza si pe partenerii nostri.

Cand ai un stil de atasament nesanatos, este posibil sa iti fie greu sa recunosti emotiile partenerului sau sa ii raspunzi in mod adecvat la sentimentele sale. S-ar putea sa nu te simti in largul tau atunci cand partenerul manifesta furie sau tristete si sa nu stii cum sa reactionezi. E posibil sa fii prea retras(a) sau sufocant(a), ceea ce va afecta atat relatia cat si persoana iubita.

Deci, acum ca stii cum traumele din copilarie afecteaza relatiile, ce poti face in legatura cu asta?

1. Informeaza-te despre tipurile de atasament

Daca esti constient(a) de faptul ca esti o persoana anxioasa-preocupata si observi schimbari minore in comportamentul partenerului, vei sti ca tipul de atasament nesanatos pe care il manifesti iti intuneca sentimentele.
Imagineaza-ti ca partenerul vine acasa cu o stare proasta. Tragi imediat concluzia ca ai facut tu ceva gresit sau presupui ca nu te mai iubeste. Dar daca stii ca tipul tau de atasament iti determina reactia si nu situatia sau faptele reale, poti sa ii permiti creierului sa ia o decizie mai buna si sa alegi un raspuns mai adecvat.

2. Discuta cu partenerul despre tipurile de atasament

Cand partenerul/partenera e constient(a) de problemele legate de atasament, el/ea te poate ajuta sa le depasesti. Daca ai tendinta de a respinge oamenii, iar partenerul tau simte ca faci acest lucru, el poate vorbi cu tine inainte de a fi prea tarziu sa repari lucrurile.

3. Gaseste un partener al carui tip de atasament e compatibil cu al tau

Doua persoane cu tip de atasament sigur vor forma in mod evident un cuplu ideal. Dar daca citesti acest articol, presupun ca viata ta nu a fost chiar atat de simpla.

Desi acest lucru te poate face o persoana mai puternica, el poate, in acelasi timp, sa faca mai dificila gasirea unui partener al carui tip de atasament sa fie compatibil cu al tau – dar nu imposibila. Cea mai buna solutie ar fi sa gasesti pe cineva cu un tip de atasament diferit de al tau sau sa gasesti pe cineva cu un tip de atasament sigur, care sa fie atent la modul in care trauma te afecteaza si sa fie dispus sa te ajute in aceasta privinta.

4. Constientizeaza faptul ca impactul traumei din copilarie nu trebuie sa fie permanent

Studiile arata ca, desi ranile emotionale din copilarie e posibil sa-ti fi schimbat creierul, neuroplasticitatea innascuta a acestuia face posibila schimbarea lui inca o data. Cand iti cunosti tipul de atasament, practica si rabdarea vor invinge dificultatile de adaptare instinctuale, iar terapia te poate ajuta sa depasesti trauma si sa initiezi si sa mentii relatii sanatoase ca adult.



Acest articol este proprietatea matri.ro si nu poate fi reprodus, partial sau total, fara acordarea creditului si publicarea link-ului catre sursa. Daca v-a placut puteti sa-i dati Share pe Facebook folosind butonul de mai sus.