Blog
Recunoașterea esenței ființei noastre este totodată și realizarea că suntem şi altceva decât rolurile pe care le interpretăm în visul numit viață. În realitate suntem suflet (psihic - conștiință), dar suntem şi existență cu formă, adică şi trup - care, fiind material, are şi slăbiciunile lui. Aşa ne-a născut Dumnezeu şi cu acestea păşim prin viață.
De foarte multe ori, viața însă ne cam strânge (sau ne constrânge)... parcă aşa, ca un pantof care nu te mai încape...ori nu ți se potriveşte numărul...ori materialul n-a fost de calitate şi s-a scovârjit (şi-ți mai provoacă şi batături extrem de dureroase), de-ți vine să-l arunci, şi-ți spui că mai bine ai merge desculț. Ai pierdut deja bucuria păşirii armonioase... bucuria dansului... bucuria plimbării prin viață.
Orice durere are în spatele ei un mesaj ce are nevoie să fie conștientizat de către fiecare „suferind” pentru a începe vindecarea, nu doar prin a-ți pune un plasture şi a ascunde pe moment durerea.
Acestea sunt așa-zisele „lecții ale vieții”, sunt acele evenimente care apar fără a le dori și care ne obligă să vedem și să înțelegem realitatea interioară și exterioară a psihicului şi a fizicului nostru.
Astfel de gânduri ne pot fortifica psihic (şi fizic!), ne pot ajuta în procesul de transformare și armonie sufletească.
Omul - trup şi suflet - este ca o vioară: dacă i se rupe o coardă, devine o bucată de lemn...
- Să căutăm întotdeauna bucuria de a trăi !!! Asta înseamnă armonie! Satisfacția bucuriei de Divin...
Înaltpreasfințitul Calinic - Arhiepiscopul Argeşului, ca unul trecut prin viață şi prin multe experiențe (trupeşti şi sufleteşti), spunea într-o predică la Bucureşti...sfaturi medicale:
"Dimineața, când ne trezim, să ne aşezăm aşa, în capul oaselor, pe marginea patului şi să privim pe fereastră, mulțumind lui Dumnezeu pentru încă o zi ! E minunat acest exercițiu! Apoi, cei mai mulți dintre noi, aleargă repede la cafea... Nu!!! Medicii recomandă a se bea întâi un pahar cu apă. Apă, da! Apa e sfântă... e binecuvântare... e curățitoare... ca să ne spele şi să ne curețe inima, creierul...şi toate "jgheaburile" şi "burlanele" dinlăuntrul nostru"...
Abia apoi putem să ne savurăm cafeaua (sau ceaiul). Da...să o savurăm!!! E "tonică", zicem noi... dar asta nu presupune neapărat "savurare"! Cel mai bine e s-o însoțim cu muzică. Astfel ne putem "tonifica", prin armonie... Şi abia apoi ne putem gândi la cele ale zilei. Le vom putea înfrunta mai uşor!
Iar seara, să facem la fel (în sens invers, evident!). Cafeaua o înlocuim cu un pahar de vin bun şi binecuvântat sau cu un păhăruț de lichior. Dar nu uitați muzica! Apoi, să privim afară în noapte, să admirăm cerul, luna...şi mai ales stelele... şi să ne minunăm de această lume văzută, pe care a creat-o Dumnezeu pentru noi. Soare, zi, lumină, apus, noapte, lună, stele - ce ordine! şi ce armonie! Minunat şi Frumos!!!
Mergând spre culcare, să facem o rugăciune (fiecare după putință şi după ştiință), mulțumind lui Dumnezeu pentru toate şi rugându-L să ne mai învrednicească cu încă o zi...(dacă se poate mai bună decât cea care se încheie)... că aşa suntem noi, cam cârcotaşi din fire.
Şi, aşezați iarăşi pe marginea patului să reflectăm câtuşi de puțin la faptele şi la lucrările noastre de peste zi. E foarte important să facem acest lucru! Analiză, socoteală şi tragem linie. (Atenție! Nu mă refer la bani! - "Socoteală" psihologică!) Ce am făcut bine şi ce am făcut rău; care sunt punctele forte și slabe la care mai avem de lucrat...ca să fim în armonie şi cu noi, dar şi cu Dumnezeu?
Afirmațiile mele nu înlocuiesc sfaturi de specialitate, ci sunt complementare pentru a implica "în vindecare" toate componentele noastre: minte - inimă – trup - suflet.
- Da!...Să ne vindecăm eventualele răni emoționale, să ne armonizăm, să ne reacordăm corzile inimii şi ale sufletului...și să reintrăm în rezonanță...(mai ales cu divinul)! Atunci vom radia armonii ca o veritabilă vioară... Atunci vom savura pe deplin bucuria plimbării prin viață... bucuria de a trăi...
(din cartea mea: "Pribeag prin lumea cu dor" / 2017)
De foarte multe ori, viața însă ne cam strânge (sau ne constrânge)... parcă aşa, ca un pantof care nu te mai încape...ori nu ți se potriveşte numărul...ori materialul n-a fost de calitate şi s-a scovârjit (şi-ți mai provoacă şi batături extrem de dureroase), de-ți vine să-l arunci, şi-ți spui că mai bine ai merge desculț. Ai pierdut deja bucuria păşirii armonioase... bucuria dansului... bucuria plimbării prin viață.
Orice durere are în spatele ei un mesaj ce are nevoie să fie conștientizat de către fiecare „suferind” pentru a începe vindecarea, nu doar prin a-ți pune un plasture şi a ascunde pe moment durerea.
Acestea sunt așa-zisele „lecții ale vieții”, sunt acele evenimente care apar fără a le dori și care ne obligă să vedem și să înțelegem realitatea interioară și exterioară a psihicului şi a fizicului nostru.
Astfel de gânduri ne pot fortifica psihic (şi fizic!), ne pot ajuta în procesul de transformare și armonie sufletească.
Omul - trup şi suflet - este ca o vioară: dacă i se rupe o coardă, devine o bucată de lemn...
- Să căutăm întotdeauna bucuria de a trăi !!! Asta înseamnă armonie! Satisfacția bucuriei de Divin...
Înaltpreasfințitul Calinic - Arhiepiscopul Argeşului, ca unul trecut prin viață şi prin multe experiențe (trupeşti şi sufleteşti), spunea într-o predică la Bucureşti...sfaturi medicale:
"Dimineața, când ne trezim, să ne aşezăm aşa, în capul oaselor, pe marginea patului şi să privim pe fereastră, mulțumind lui Dumnezeu pentru încă o zi ! E minunat acest exercițiu! Apoi, cei mai mulți dintre noi, aleargă repede la cafea... Nu!!! Medicii recomandă a se bea întâi un pahar cu apă. Apă, da! Apa e sfântă... e binecuvântare... e curățitoare... ca să ne spele şi să ne curețe inima, creierul...şi toate "jgheaburile" şi "burlanele" dinlăuntrul nostru"...
Abia apoi putem să ne savurăm cafeaua (sau ceaiul). Da...să o savurăm!!! E "tonică", zicem noi... dar asta nu presupune neapărat "savurare"! Cel mai bine e s-o însoțim cu muzică. Astfel ne putem "tonifica", prin armonie... Şi abia apoi ne putem gândi la cele ale zilei. Le vom putea înfrunta mai uşor!
Iar seara, să facem la fel (în sens invers, evident!). Cafeaua o înlocuim cu un pahar de vin bun şi binecuvântat sau cu un păhăruț de lichior. Dar nu uitați muzica! Apoi, să privim afară în noapte, să admirăm cerul, luna...şi mai ales stelele... şi să ne minunăm de această lume văzută, pe care a creat-o Dumnezeu pentru noi. Soare, zi, lumină, apus, noapte, lună, stele - ce ordine! şi ce armonie! Minunat şi Frumos!!!
Mergând spre culcare, să facem o rugăciune (fiecare după putință şi după ştiință), mulțumind lui Dumnezeu pentru toate şi rugându-L să ne mai învrednicească cu încă o zi...(dacă se poate mai bună decât cea care se încheie)... că aşa suntem noi, cam cârcotaşi din fire.
Şi, aşezați iarăşi pe marginea patului să reflectăm câtuşi de puțin la faptele şi la lucrările noastre de peste zi. E foarte important să facem acest lucru! Analiză, socoteală şi tragem linie. (Atenție! Nu mă refer la bani! - "Socoteală" psihologică!) Ce am făcut bine şi ce am făcut rău; care sunt punctele forte și slabe la care mai avem de lucrat...ca să fim în armonie şi cu noi, dar şi cu Dumnezeu?
Afirmațiile mele nu înlocuiesc sfaturi de specialitate, ci sunt complementare pentru a implica "în vindecare" toate componentele noastre: minte - inimă – trup - suflet.
- Da!...Să ne vindecăm eventualele răni emoționale, să ne armonizăm, să ne reacordăm corzile inimii şi ale sufletului...și să reintrăm în rezonanță...(mai ales cu divinul)! Atunci vom radia armonii ca o veritabilă vioară... Atunci vom savura pe deplin bucuria plimbării prin viață... bucuria de a trăi...
(din cartea mea: "Pribeag prin lumea cu dor" / 2017)
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
