Blog
„În uterul unei mame erau 2 bebeluși.
Primul l-a întrebat pe al doilea:
- Tu crezi în viață după naștere?
Celălalt a răspuns:
-Da, desigur. Trebuie să existe ceva după naștere.
Probabil noi suntem aici ca să ne pregătim pentru ceea ce va fi mai târziu.
-Nonsens, a spus cel dintâi, nu există viață după naștere. Ce fel de viață ar fi asta?
Cel de al doilea a spus:
-Nu știu, dar va fi mai multă lumină acolo.
Poate vom merge cu picioarele noastre și vom mânca cu gurile noastre.
Poate va fi ceva ce nu putem înțelege acum.
Primul a spus:
-Este absurd. A merge e imposibil. Și să mâncăm cu gurile noastre? Ridicol!
Cordonul ombilical ne aprovizionează cu hrană și tot ce avem nevoie. Plus, cordonul ombilical e așa de scurt. Viața după naștere este exclusă.
Al doilea a insistat:
-Bine, eu cred că este ceva dincolo și este diferit de ce este aici.
Poate nici nu vom avea nevoie de acest cordon.
Al doilea a răspuns:
-Nonsens. Și, în plus, dacă ar fi viață, de ce nu s-a întors nimeni de acolo?
Nașterea este sfârșitul vieții și după asta nu este nimic, doar întuneric, tăcere și uitare.
Ne duce către nicăieri.
-Bine, nu știu, a spus al doilea, dar cu siguranță o vom întâlni pe MAMA și ea va avea grijă de noi.
Primul a spus:
-Mama? Tu chiar crezi că există mamă? Mă faci să râd.
Dacă există mama, atunci unde este ea?
Al doilea a spus:
-Ea este peste tot în jurul nostru. Noi suntem înconjurați de ea. Noi suntem EA. Noi locuim în EA. Fără ea, lumea noastră nu ar fi putut exista.
Primul:
-Ei bine, nu o văd, așa că este logic, că Ea nu există.
Al doilea a răspuns:
-Câteodată, când stai în liniște și ascultare, când te concentrezi, poți să percepi prezența ei și poți să auzi vocea Ei plină de dragoste, chemându-ne de acolo de sus."
Two babies in the womb – a parable from Your Sacred Self by Dr. Wayne Dyer (Mulțumim, Delia Hügel)
Primul l-a întrebat pe al doilea:
- Tu crezi în viață după naștere?
Celălalt a răspuns:
-Da, desigur. Trebuie să existe ceva după naștere.
Probabil noi suntem aici ca să ne pregătim pentru ceea ce va fi mai târziu.
-Nonsens, a spus cel dintâi, nu există viață după naștere. Ce fel de viață ar fi asta?
Cel de al doilea a spus:
-Nu știu, dar va fi mai multă lumină acolo.
Poate vom merge cu picioarele noastre și vom mânca cu gurile noastre.
Poate va fi ceva ce nu putem înțelege acum.
Primul a spus:
-Este absurd. A merge e imposibil. Și să mâncăm cu gurile noastre? Ridicol!
Cordonul ombilical ne aprovizionează cu hrană și tot ce avem nevoie. Plus, cordonul ombilical e așa de scurt. Viața după naștere este exclusă.
Al doilea a insistat:
-Bine, eu cred că este ceva dincolo și este diferit de ce este aici.
Poate nici nu vom avea nevoie de acest cordon.
Al doilea a răspuns:
-Nonsens. Și, în plus, dacă ar fi viață, de ce nu s-a întors nimeni de acolo?
Nașterea este sfârșitul vieții și după asta nu este nimic, doar întuneric, tăcere și uitare.
Ne duce către nicăieri.
-Bine, nu știu, a spus al doilea, dar cu siguranță o vom întâlni pe MAMA și ea va avea grijă de noi.
Primul a spus:
-Mama? Tu chiar crezi că există mamă? Mă faci să râd.
Dacă există mama, atunci unde este ea?
Al doilea a spus:
-Ea este peste tot în jurul nostru. Noi suntem înconjurați de ea. Noi suntem EA. Noi locuim în EA. Fără ea, lumea noastră nu ar fi putut exista.
Primul:
-Ei bine, nu o văd, așa că este logic, că Ea nu există.
Al doilea a răspuns:
-Câteodată, când stai în liniște și ascultare, când te concentrezi, poți să percepi prezența ei și poți să auzi vocea Ei plină de dragoste, chemându-ne de acolo de sus."
Two babies in the womb – a parable from Your Sacred Self by Dr. Wayne Dyer (Mulțumim, Delia Hügel)
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
Publicat Acum peste 2 luni
Bravo, Marius79, adevărat este ce spui, a trăi sau a spune, sunt două lucruri total diferite, momentul în care ajungi să și trăiești ce spui, este perfecțiune, este acel echilibru la care toți avem nevoie să ajungem.
Publicat Acum peste 2 luni
Parabola e o reflecție la veșnicie. În viața intra-uterină cum te formezi așa vei duce viața pe pământ. Tot așa și în viața pământească, câtă lumină, dragoste și bunătate am semănat aici atât vom culege în veșnicie.