în momentul în care „împreună”, a încetat să mai existe, copleșit de tot ce a însemnat acest, „împreună”, și fără să pot înțelege ce se întâmplă de fapt cu mine, cu fiecare apus de soare, am început să conștientizez cât de mult îmi lipsește acest „împreună”.
Trăind cu iluzia, că și ceilalți își doresc același lucru, am început să „socializez”, pe site-urile de matrimoniale. Dezamăgire totală, interesele celorlalți, nu au nici o treabă cu acest adverb, „împreună”.
Am ajuns la concluzia că, pentru ceilalți, „împreună”, înseamnă orice altceva, mai puțin ceea ce presupune acest cuvânt, cu toate conotațiile sale.
Altruismul, vulnerabilitatea, empatia, deschiderea/acceptarea, comunicarea și iubirea necondiționată, față de partener și de ceilalți, în egală măsură, acea armonie, având ca rezultat, un echilibru atât psihic, cât și fizic, cu mici excepții, am observat că lipsesc cu desăvârșire, în ceea ce unii, o numesc „relație”.
Fiecare generație, are parte de o educație, mai mult sau mai puțin toxică, în funcție de informațiile existente și societatea în care trăiește în acel moment, fără însă a se pune accent, pe tot ceea ce se poate realiza/obține, „împreună”.
Este doar o părere personală, și îmi place să cred că o împărtășesc și alte persoane, sau poate nu.
Publicat Acum peste 2 luni
Mda, din nefericire, rațiunea pălește, în umbra intereselor personale ale fiecăruia.