Blog
Pe malul apei, perdut statea vechiul edificiu. L-au construit niste straini pentru noi. Trebuia sa indeplineasca o functie vitala. Sa lumineze calea spre port pentru vasele din larg. Timpul si-a pus amprenta asupra sa. Si nimicnicia oamenilor care si-au scris, generatii la rand,numele pe zidurile sale. Pisicile din port, acum, ii sunt singurii prieteni . Macar ele, nu-si zgarie numele-n tencuiala-i roasa de vreme. Cam asa si cu povestea lui. Pe mal, in apropiere de cheu este crasma. Sta zile-ntregi la o masa, in fund undeva....in ochi nu -i mai citesti nimic. In paharul din fata lui, aceeasi masura de grog abia atinsa. Uneori, tresare ca intr-un vis. Insa, repede-si reintra in imobilitatea pe care toti i-o cunosc de cand lumea si pamantul. La un radio ragusit, uneori se aude un cantec...atunci pentru o clipa, ochii incep sa-i straluceasca si trasaturile-i se mai destind. Insa doar pentru o clipa. Hoinaresc pe malul apei cu cainele-n lesa. Imaginea ochilor batrani si totusi plini de talazurile marilor furioase si pline de povesti, continua sa ma urmareasca o vreme. Ma indrept incet, fara graba spre far. Mai am timp pana sa apara ea. Masinal, scot telefonul din buzunar, uitandu-ma la ceas. "tinere, ai o tigara"...o boce baritonal ragusita, ma scoate din zona asta de confort mental. Ma introrc pregatis sa-l iau la goana pe "intrus" cand ma opresc; era batranul din crasma. Zambesc( habar n-am de ce) si-i intind tabachera. Se serveste...pare obisnuit cu tigarile de foi...ia una zicand un "merci" din varful buzelor de parca o viata intreaga ar fi comandat escadroane intregi. "voiai sa ma intrebi ceva" zice cu o voce regusita privind pierdut spre vasele din port. "Cunoasteti persoana" intreb intinzandu-i fotografia veche pe care-am gasit-o in tainita din spatele sobei. In fotografie, o femeie cu par negru ondulat cu ochii negri ca taciunele, zambeste imbratisata de un barbat in haine de marinar . Tresare si face un pas inapoi, ca si cum ar fi vazut o naluca. "De unde naiba ai asta?" intreaba cu vocea-i baritonala cuprinsa de un tremollo inexplicabil. "AM gasit-o intr-o tainita in spatele sobei din casa pe care o locuiesc acum. Zugraveam, cand am gasit-o" spun si-i intind fotografia. "Cred ca va apartine" ii spun. Isi trage rasuflarea ca un boxer ostenit dupa mai multe runde. Intinde mana tremuranda si ia hartia din mana mea. Cainele incepe sa se agite scheunanad in lesa. Il linistesc cu un gest afectuos. Simte si el ca si mine, acel curent de "aer rece" care vine dinspre batran. Imi fac curaj si ma tin tare. Emotiile batranului sunt puternice...pot sa le vad sub masca aia de piatra care este fata lui.
Ea, apare in final cu pantalonii ei tip salvari si bluza mov cea pe care-o urasc...razand. BAtranul se intoarce spre ea, o priveste fix, pret de cateva secunde. " MI-amintiti de cineva..." spune privind pierdut spre ea. " Tinere" imi zice introcandu-se spre mine, "sunt putini cei care au parte de-o Zeita" ! Il privesc uimit, ca pe un nebun care a luat-o razna. "Ce vreti sa ziceti cu asta" ? Il intreb pe un ton un pic cam artagos... nu reusesc sa pricep daca-i face avansuri prietenei mele, sau vede o alta realitate, la care eu poate, nu7 am acces. Imi arata poza veche: "candva ea a fost Zeita mea, dar am pierdut-o" Ma uit la el incruntat, pregatit sa-i zic vreo doua, cand de-odata, trasaturile-i redevin rigide si imobile" Tinere am pierdut-o nu pentru ca ar fi fost altul mai bun, eu n-am fost destul de bun pentru ea! AI grija, sa nu faci ca mine" Zambesc ( cam stramb ce-i drept) si-i zic" nici o grija, n-am sa-ti calc pe urme" Ma saluta militareste si se indeparteaza cu pasul leganat specific batranilor lupi de mare. O iau de brat pe ea, si ne continuam plimbarea de seara. Aroma sarata a marii si mirosurile de mancare si bere ne invaluiesc...Ceul devine din ce in ce mai animat si mai galagios. Terasele ne imbie sa luam ceva. Ne asezam ....si uitam de noi, pierduti unul in privirea altuia. Ochii ei negri sunt plini de misterul pe care de ceva vreme ma chinui sa-l deslusesc. Asfintit, briza si inceput de noapte.
https://youtu.be/Z1dIRjazpBw
Ea, apare in final cu pantalonii ei tip salvari si bluza mov cea pe care-o urasc...razand. BAtranul se intoarce spre ea, o priveste fix, pret de cateva secunde. " MI-amintiti de cineva..." spune privind pierdut spre ea. " Tinere" imi zice introcandu-se spre mine, "sunt putini cei care au parte de-o Zeita" ! Il privesc uimit, ca pe un nebun care a luat-o razna. "Ce vreti sa ziceti cu asta" ? Il intreb pe un ton un pic cam artagos... nu reusesc sa pricep daca-i face avansuri prietenei mele, sau vede o alta realitate, la care eu poate, nu7 am acces. Imi arata poza veche: "candva ea a fost Zeita mea, dar am pierdut-o" Ma uit la el incruntat, pregatit sa-i zic vreo doua, cand de-odata, trasaturile-i redevin rigide si imobile" Tinere am pierdut-o nu pentru ca ar fi fost altul mai bun, eu n-am fost destul de bun pentru ea! AI grija, sa nu faci ca mine" Zambesc ( cam stramb ce-i drept) si-i zic" nici o grija, n-am sa-ti calc pe urme" Ma saluta militareste si se indeparteaza cu pasul leganat specific batranilor lupi de mare. O iau de brat pe ea, si ne continuam plimbarea de seara. Aroma sarata a marii si mirosurile de mancare si bere ne invaluiesc...Ceul devine din ce in ce mai animat si mai galagios. Terasele ne imbie sa luam ceva. Ne asezam ....si uitam de noi, pierduti unul in privirea altuia. Ochii ei negri sunt plini de misterul pe care de ceva vreme ma chinui sa-l deslusesc. Asfintit, briza si inceput de noapte.
https://youtu.be/Z1dIRjazpBw
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
Publicat Acum peste 2 luni
Bun; si? cum s,a terminat ? a adormit cineva vanturandu,si gandurile prin misterioasa poveste plina (cam prea plina) de detalii romantice?
)
Ori, daca tot nu conteaza, la ce bun a le intinde pe hartie?
Publicat Acum peste 2 luni
:0 Da, sunt mai multe povestiri de felul asta
. Fac si eu ca George Lucas, incep cu sfarsitul, pe urma iau inceputul si-i dau inainte cu continuarea 
Publicat Acum peste 2 luni
Pai e simplu...nu conteaza protagonistii, ori decorul si nici macar povestea....conteaza fiorul si "curentul" care duce mai departe acel "ceva" greu de definit !