Blog
..E o zi cenusie, mi-a placut sa fac diverse activitati in casa, aruncand totusi un ochi pe fereastra si dialogand cu porumbeii fideli pervazului de la bucatarie..Parca scrie pe geam" aici se da gratis grau" si stau infipti pe marginea pervazului, intr-o atitudine regala impanata cu pene zgribulite,asteptand acea mana din neant care se strecoara si le imprastie ambrozia agricola la " picioare" ...Pe bune?...ma pufneste rasul, ei simt asta, imi intorc ostentativ spatele si ciugulesc mai departe...si ma relaxeaza sa-i privesc, chit ca este un cenusiu afara de-ti vine sa dai cu pensula pe geam si sa-l faci curcubeu 
))...Superba comunicarea tacita intre oameni si restul vietatilor..iti ofera o infinitate de clipe minunate..Am intrat aici pentru ca dincolo de eventualitatea de gasi pe cineva cu care sa empatizez pe toate planurile, am descoperit ca pot scrie relaxat si exista o Freida si un Romulus care m-au salutat calduros si e suficient ca sa imi dea o stare de confort interior..Unii picteaza, sau canta la un instrument, sau fac sport..evadare in zona de confort creativ, ..Scrisul ma reconforteaza, so...evadez ...M-a amuzat teribil reactia Freidei la expresia " esti o dulce"...))...deja aveam imaginea unei savarine uriase, insiropata bine ...dulceee ))...Realizati cat "movie" e in expresia " honey" sau 'sweet" spuse in primele dialoguri...adica nu stiu nici macar cu cine vorbesc, dar sunt sweet si honey, sau ca pe la noi..esti o dulce...)))...Asta e similar cu Halloween...Nu prea stim care e treaba cu Dragobete, dar consumam american traditions ca pe pop corn, cu lumanari parfumate si rezervari la pub's..iar feeling-ul curge suvoaie...))...Hai ca suntem dulci, zau...Am vazut pe aici si subiecte grele, care necesita rabdare in a intelege de ce asa, ce e in spatele unor stari de furie, dezamagire, frustare...mi-e frica sa fac statistica celor spuse pe bloguri..s-ar putea sa am surpriza ca tristetea , cenusiul care respira din sufletel e celor care scriu sa fie in pondere de peste 80%....enorm...Observati-va cand mergeti pe strada: daca auziti rasete, sau vedeti oameni cu chipuri vesele, e ceva iesit din contextul obisnuit, si retineti imediat..ba chiar intoarceti capul sau va spuneti in minte: ce zambet are", si parca primiti un firicel de lumina..dar se stinge imediat , pentru ca valul obisnuit de oameni pe langa care treceti sunt cenusii...priviri grele, tonuri de dialog iritate..suparate..Si de multe ori mi-am zis ca daa. viata e cum e, independent de tine, ca nu poti decide sau schimba tot ce se intampla in jurul tau si te afecteaza, dar parca ne-o facem si cu mana noastra..adica ne acordam cenusiu cu polonicul..ca sa intarim nuanta generala...Oare ce ne costa, daca tot avem familii...si sunt ai nostri, prin nastere sau alianta...ce ne costa sa ii valorizam mai mult?..sa ii vedem mai mult?..sa ii intelem mai mult?..sa ne bucuram ca sunt langa noi, obositi, tracasati, cenusii si ei, pentru ca tu esti cenusiu ..sau nu ii vezi, din cauza cenusiului din tine..daca tinem cu adevarat la ei, ce ne-ar costa un gram mai mult de afectiune, de a le acorda lor timp,de a le face mici placeri? sigur , in prima faza ar fi surprinsi dupa atat cenusiu pe care l-ati oferit , daar..s-ar putea dupa aceea fara sa va dati seama , sa schimbati ambii culoarea cenusiului de cuplu..Nu stiu de ce am senzatia ca acei oameni care au o culoare calda acasa, in familie, au acel resort interior care ii face sa straluceasca in exterior, sunt mai calmi, rad si emana energie...Dar tot ce am spus despre schimbarea culorii de cuplu porneste de la acel ceva care mai exista in inima..acea afectiune, ce mai poate straluci, fara a fi ingropata intr-un munte de rutini zilnice...Daca ea exista la ambii, culoarea poate reveni la pastelul bucuriei de a fi impreuna ..daca nu, eiii...atunci este alegerea fiecaruia dintre noi de a sti pe ce culoare dorim sa jucam sotron....Iata unde ma pot duce gandurile si scrisul...)))..de la porumbei la " so sweet" si apoi la gri-ul bacovian din jurul nostru...adevarat puzzle ))...
))...Superba comunicarea tacita intre oameni si restul vietatilor..iti ofera o infinitate de clipe minunate..Am intrat aici pentru ca dincolo de eventualitatea de gasi pe cineva cu care sa empatizez pe toate planurile, am descoperit ca pot scrie relaxat si exista o Freida si un Romulus care m-au salutat calduros si e suficient ca sa imi dea o stare de confort interior..Unii picteaza, sau canta la un instrument, sau fac sport..evadare in zona de confort creativ, ..Scrisul ma reconforteaza, so...evadez ...M-a amuzat teribil reactia Freidei la expresia " esti o dulce"...))...deja aveam imaginea unei savarine uriase, insiropata bine ...dulceee ))...Realizati cat "movie" e in expresia " honey" sau 'sweet" spuse in primele dialoguri...adica nu stiu nici macar cu cine vorbesc, dar sunt sweet si honey, sau ca pe la noi..esti o dulce...)))...Asta e similar cu Halloween...Nu prea stim care e treaba cu Dragobete, dar consumam american traditions ca pe pop corn, cu lumanari parfumate si rezervari la pub's..iar feeling-ul curge suvoaie...))...Hai ca suntem dulci, zau...Am vazut pe aici si subiecte grele, care necesita rabdare in a intelege de ce asa, ce e in spatele unor stari de furie, dezamagire, frustare...mi-e frica sa fac statistica celor spuse pe bloguri..s-ar putea sa am surpriza ca tristetea , cenusiul care respira din sufletel e celor care scriu sa fie in pondere de peste 80%....enorm...Observati-va cand mergeti pe strada: daca auziti rasete, sau vedeti oameni cu chipuri vesele, e ceva iesit din contextul obisnuit, si retineti imediat..ba chiar intoarceti capul sau va spuneti in minte: ce zambet are", si parca primiti un firicel de lumina..dar se stinge imediat , pentru ca valul obisnuit de oameni pe langa care treceti sunt cenusii...priviri grele, tonuri de dialog iritate..suparate..Si de multe ori mi-am zis ca daa. viata e cum e, independent de tine, ca nu poti decide sau schimba tot ce se intampla in jurul tau si te afecteaza, dar parca ne-o facem si cu mana noastra..adica ne acordam cenusiu cu polonicul..ca sa intarim nuanta generala...Oare ce ne costa, daca tot avem familii...si sunt ai nostri, prin nastere sau alianta...ce ne costa sa ii valorizam mai mult?..sa ii vedem mai mult?..sa ii intelem mai mult?..sa ne bucuram ca sunt langa noi, obositi, tracasati, cenusii si ei, pentru ca tu esti cenusiu ..sau nu ii vezi, din cauza cenusiului din tine..daca tinem cu adevarat la ei, ce ne-ar costa un gram mai mult de afectiune, de a le acorda lor timp,de a le face mici placeri? sigur , in prima faza ar fi surprinsi dupa atat cenusiu pe care l-ati oferit , daar..s-ar putea dupa aceea fara sa va dati seama , sa schimbati ambii culoarea cenusiului de cuplu..Nu stiu de ce am senzatia ca acei oameni care au o culoare calda acasa, in familie, au acel resort interior care ii face sa straluceasca in exterior, sunt mai calmi, rad si emana energie...Dar tot ce am spus despre schimbarea culorii de cuplu porneste de la acel ceva care mai exista in inima..acea afectiune, ce mai poate straluci, fara a fi ingropata intr-un munte de rutini zilnice...Daca ea exista la ambii, culoarea poate reveni la pastelul bucuriei de a fi impreuna ..daca nu, eiii...atunci este alegerea fiecaruia dintre noi de a sti pe ce culoare dorim sa jucam sotron....Iata unde ma pot duce gandurile si scrisul...)))..de la porumbei la " so sweet" si apoi la gri-ul bacovian din jurul nostru...adevarat puzzle ))... Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
Publicat Acum peste 2 luni
Sunt de acord cu tine, Freida..oamenii fericiti nu stau pe site-uri, pentru ca traiesc acea fericire in realitate si nu isi irosesc clipele pe socializare virtuala..ar fi o prostie sa dea cu piciorul la averea din viata lor reala pentru socializare de dragul unor experiente care pot deveni costisitoare...iar un catel sau o pisica e terapie curata
)..am si stiu ce inseamna...Site-urile sunt si pentru jocuri, provocari, dar..si pentru cei care sunt singuri, nu sunt nefericiti cu ce au in viata lor,darisi incearca karma si asa..mai stii pe cine poti intalni ?...fiind o fire optimista, vad intotdeauna pe plus..si gandesc ca este si un bine intr-o situatie..un avantaj..o oportunitate..o sansa..si tot asa ...
...nu sunt utopica, nici idealista...dar a fi critica tot timpul m-ar incarca de frustarea ca nu este asa cum imi doresc de la tot ce ma inconjoara...e bine cred pentru mine sa gandesc ca asa este..pur si simplu...si sa merg mai departe ...