Blog
Acusica bate ceasul. Miezul noptii.
O sa fug si eu sa ma odihnesc (de fapt, nici nu e cazul sa fug, ma ridic alene de la tastatura, inchid ecranul si fac doi pasi).
La ora asta, Cenusareasa deja si-a pierdut pantoful.
Ce m-a mirat pe mine la povestea asta, e un fapt simplu: cum de a fost ea in stare sa danseze cu printul, incaltata cu cei mai incomozi pantofi din lume (aceia de clestar, asa de largi, incat - doar cateva pagini mai la vale - i-au sarit din picioare, pe treptele castelului). Cum de nu a fost ea in stare sa ajunga incaltata pana la trasura-bostan.
In schimb, motanul incaltat a rezistat foarte bine. El cum a reusit?
Mofturi de printesa, dom'ne!
Eu cred ca, in realitate, ea singura s-a descaltat, ca nu mai rezista de durere.
Probabil, avea mare nevoie de un leucoplast cu rivanol.
Unde mai pui ca, la ora aia, erau si vampirii flamanzi la vanatoare - totul devine o istorie si mai periculoasa.
12:06
Gata - ca, maine, la 6:30, suna nenorocirea aia de ceas, care imi scoala vecinii de pe trei paliere in ambele directii ("sus - jos"/ "Nu te supara, frate!)!
Daca gasiti un pantof de clestar, sa stiti ca e al meu. Detin perechea ideala!
Daca nu, nu-i bai - intreb maine un vampir, la intamplare: "Nu va suparati, n-ati vazut, cumva, pantofiorul meu? Cristal extra - din ala cu mult oxid de plumb si grad de puritate maxim, cum se facea pe vremuri la Medias - da' acum, nu se mai face mare lucru".
Dar asta e alta poveste si a trecut si sfertul academic!
Unde am pus saua? Imi trebuie, pentru maine, poate pricepe si iapa aia ce vreau sa zic.
Si-am incalecat... bla-bla-bla
Noapte buna, adulti! Noapte buna, Cenusarese si vampiri!
P.S. Astept sa-mi spuneti, daca mai vreti sa auziti si alte povesti. Eu stiu destule, ca imi place mult sa citesc. Inca!
O sa fug si eu sa ma odihnesc (de fapt, nici nu e cazul sa fug, ma ridic alene de la tastatura, inchid ecranul si fac doi pasi).
La ora asta, Cenusareasa deja si-a pierdut pantoful.
Ce m-a mirat pe mine la povestea asta, e un fapt simplu: cum de a fost ea in stare sa danseze cu printul, incaltata cu cei mai incomozi pantofi din lume (aceia de clestar, asa de largi, incat - doar cateva pagini mai la vale - i-au sarit din picioare, pe treptele castelului). Cum de nu a fost ea in stare sa ajunga incaltata pana la trasura-bostan.
In schimb, motanul incaltat a rezistat foarte bine. El cum a reusit?
Mofturi de printesa, dom'ne!
Eu cred ca, in realitate, ea singura s-a descaltat, ca nu mai rezista de durere.
Probabil, avea mare nevoie de un leucoplast cu rivanol.
Unde mai pui ca, la ora aia, erau si vampirii flamanzi la vanatoare - totul devine o istorie si mai periculoasa.
12:06
Gata - ca, maine, la 6:30, suna nenorocirea aia de ceas, care imi scoala vecinii de pe trei paliere in ambele directii ("sus - jos"/ "Nu te supara, frate!)!
Daca gasiti un pantof de clestar, sa stiti ca e al meu. Detin perechea ideala!
Daca nu, nu-i bai - intreb maine un vampir, la intamplare: "Nu va suparati, n-ati vazut, cumva, pantofiorul meu? Cristal extra - din ala cu mult oxid de plumb si grad de puritate maxim, cum se facea pe vremuri la Medias - da' acum, nu se mai face mare lucru".
Dar asta e alta poveste si a trecut si sfertul academic!
Unde am pus saua? Imi trebuie, pentru maine, poate pricepe si iapa aia ce vreau sa zic.
Si-am incalecat... bla-bla-bla
Noapte buna, adulti! Noapte buna, Cenusarese si vampiri!
P.S. Astept sa-mi spuneti, daca mai vreti sa auziti si alte povesti. Eu stiu destule, ca imi place mult sa citesc. Inca!
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
