Primesc mesaje din toate directiile. Unele vin de la mare departare.
Personal, recunosc cinstit: eu nu cred in relatiile la distanta.
Ce sanse de reusita ar avea: 10%, 20%, 25%... ?
Resping asemenea invitatii, cat de politicos pot.
Sunt convinsa ca sunt oameni de treaba, ca isi doresc o relatie adevarata, dar...
E un "DAR" mare, aici...
La varsta mea, chiar ma amuza ideea ca as deveni iarasi navetista (mi-ajung cei sapte ani jumatate de naveta saptamanala, din primii ani de munca).
La fel de straniu mi s-ar parea sa pun pe altcineva sa devina navetist.
Chiar ma intrebam cati oameni trecuti de prima tinerete si-ar lasa slujba, casa, locul lor si s-ar arunca intr-o aventura, precum tinerii - care sunt gata de orice nebunie ?
Ati pleca in lume, pentru o iluzie, pentru un vis (caci realitatea o descoperim treptat...) ?
Astept parerile voastre.
Publicat Acum peste 2 luni
Freida, inseamna ca am intrebat corect: sa inteleg ca este gata sa plece in lume pentru o... iluzie ?
Atunci, este unul din marii visatori ai planetei, iar - din ce stiu - perioada romantica a luat sfarsit de mult timp !
Publicat Acum peste 2 luni
Vas4321, din ce imi amintesc, pe mari, se masoara in mile marine. Iar cand vine vorba de "ceruri", cred ca sunt mai potriviti anii-lumina.
Sa inteleg ca raspunsul tau la intrebarea mea (destul de simpla) este: da, as pleca in lumea larga, fara sa mai tin cont de nimic din viata mea prezenta, pentru iluzia fericirii in doi ?
Hmmm... Si asta consideri tu drept dovada de maturitate ? Este clar ca masuram (si gandim) diferit. Slava Domnului !
Publicat Acum peste 2 luni
Multumesc, Freida, ca imi dai dreptate si tu !
FRIST, daca doresc sa schimb ceva in viata mea, este sa am pe cine sa rasfat si cine sa ma rasfete. Sa aud un "Buna dimineata" soptit la ureche si sa primesc cate un "Noapte buna" cu imbratisare - asa cum merit !
Eu chiar tin la orasul asta, pe care il declar supravietuitor al multor nenorociri (incendii care l-au parjolit, inundatii ale Dambovitei, bombardamente in razboaie, cutremure, demolari ceausiste, constructii anapoda cu aprobari post-comuniste...).
Am lucrat sapte ani jumatate in Constanta - iarna, imi tiuiau urechile a pustiu, cand ieseam sa ma plimb. Nici tipenie in Piata Ovidiu, batea crivatul... Nimeni in Muzeul de Arta, te apuca... Jalea !
Mergeam pe toate stradutele, stateam pe malul marii cat rezistam, cu pescarusii - dar era frig tare si plecam la caldurica...
Cand reveneam in mizeria (care era, in anii 90, Gara de Nord) de acasa, coboram din tren, simteam freamatul capitalei, agitatia, zumzetul multimii si respiram linistita: imi lipsise nebunia asta !
Daca am iubit eu orasul asta navalnic, atunci cand arata si mai rau de atata, cum sa nu-l iubesc acum ?
Si iarasi: daca as aduce in Bucuresti un om dintr-un colt linistit, retras, care are o viata lina, cum se va simti el aici ? Pierdut, agresat, stresat. O sa fuga inapoi, mancand pamantul.
Atunci, spuneti si voi: de ce sa ne legam la cap, fara sa ne doara ?
Publicat Acum peste 2 luni
Centrul Vechi are cateva santiere in lucru. De exemplu, pe Lipscani - sunt lucrari absolut necesare, altfel o sa vedem totul la pamant, dupa primul cutremur mai serios. (Si asa, nu stiu sigur cat de bine poate fi consolidat si restaurat, dar sper sa iasa bine...)
In gara, am iesit de la metrou si m-am indreptat spre peroane. Acolo, lucrurile stau destul de bine. Afisaj electronic, chioscuri civilizate, nu ploua - asa ca nu stiu cat de bine rezista copertinele. Porumbei sunt: e spatiu deschis - asa ca vin, oriunde gasesc ceva de ciugulit.
Trenul privat Softrans e ceva mai ieftin si mult mai rapid ca cele de la SNCFR: 50 de lei - Bucuresti - Constanta. SNCFR cere 60 de lei - si trenurile sunt cele vechi. Singura problema e ca, fiind mai jos, daca un tren SNCFR omoara un mistret pe linie, locomotiva trece peste animal. In schimb, Softrans se blocheaza: isi pierde conducte... Mi s-a intamplat. In loc de doua ore si cincisprezece minute, am petrecut in acel tren privat sase ore. Luni, 9 septembrie. Au spus si la stiri, la televizor despre patanie. La intoarcerea acasa, insa, trenul a fost in grafic !
Publicat Acum peste 2 luni
Am crezut și eu că Bucureștiul e murdar, până am auzit niste francezi in Centrul Vechi: - Ce curate sunt străzile aici ! Si atunci, m-am uitat mai atent in jur. Da, snt chiar curate. Am trecut recent prin Gara de Nord. Am mers cu un tren privat. Am constatat că și gara arata bine. Ne-am obișnuit atata cu orasul murdar, încât nu vedem schimbările în bine...
Publicat Acum peste 2 luni
Si daca ai fi mulțumit de actualul loc de munca, tot așa ai proceda, DorD2 ?