Blog
Stiam eu ca virtualul cauzeaza grav intelectului.
Cu cat sta o persoana mai mult in virtual, cu atat o ia razna mai dihai.
Ar trebui - ca la pachetele de tigari - sa scrie si aici un avertisment. La intrarea pe site. Ceva din care sa rezulte ca virtualul trebuie consumat cu prudenta.
Unii ajung sa scrie bloguri si sa-si dea tot ei raspuns. E un prim simptom... Ar face bine sa ia o pauza. Lunga. De tot.
Altii sunt constienti ca lumea citeste ce scriu ei si nu se tem sa scrie, fara ca - aparent - sa primeasca multe comentarii. Si tacerea e un raspuns (cu multe intelesuri).
Asa ca, asta seara, le dedic tacutilor prietenosi (care citesc ce scriu eu aici) un articol interesant:
http://personalitatealfa.com/blog/in-loc … tine/
Daca le-a placut articolul, pot sa lase un semn.
Nu musc. Nu totdeauna. Nu pe oricine. Nu de la prima intalnire.
Seara buna, tuturor !
Cu cat sta o persoana mai mult in virtual, cu atat o ia razna mai dihai.
Ar trebui - ca la pachetele de tigari - sa scrie si aici un avertisment. La intrarea pe site. Ceva din care sa rezulte ca virtualul trebuie consumat cu prudenta.
Unii ajung sa scrie bloguri si sa-si dea tot ei raspuns. E un prim simptom... Ar face bine sa ia o pauza. Lunga. De tot.
Altii sunt constienti ca lumea citeste ce scriu ei si nu se tem sa scrie, fara ca - aparent - sa primeasca multe comentarii. Si tacerea e un raspuns (cu multe intelesuri).
Asa ca, asta seara, le dedic tacutilor prietenosi (care citesc ce scriu eu aici) un articol interesant:
http://personalitatealfa.com/blog/in-loc … tine/
Daca le-a placut articolul, pot sa lase un semn.
Nu musc. Nu totdeauna. Nu pe oricine. Nu de la prima intalnire.
Seara buna, tuturor !
Autentificare
Cautare rapida
Categorii
Ultimii online
Publicat Acum peste 2 luni
Uitucule, cand vine vorba de o familie, nu e nimic ciudat sa faci lucrurile care conteaza impreuna: de la alegeri privind casa, destinatia de vacanta, meniul zilei...
E chiar ceva frumos, sa vezi cum oamenii isi consulta partenerul. Asa mi-ar placea sa fie relatia mea: bazata pe comunicare, cu respect fata de parerea celuilalt.
Daca as face totul singura, la ce bun sa mai caut un om cu care sa fiu alaturi? La ce mi-ar folosi o relatie in care fiecare face doar ce doreste, nu comunicam, nu exista nimic care sa ne intereseze pe amandoi... Atunci, e mai bine sa stai de unul singur !
Publicat Acum peste 2 luni
La mine in familie, am avut parte doar de exemple pozitive: bunicii (care s-au dus, din pacate - Dumnezeu sa-i ierte!), parintii (casatoriti din 1959), nasii mei de botez - cupluri trainice, frumoase, unde sentimentele nu se estompau, ci capatau noi forme, odata cu trecerea vremii.
Tin minte priviri si surasuri complice pe care le vedeam schimbate intre ei, vorbe incepute de unul si terminate de celalalt, gesturi tandre care imi vor ramane in memoria afectiva pentru tot restul vietii mele: un frison al bunicii mele, in timp ce conversam in curte, pe banca si se lasase seara (desi era inca vara - la munte, se simte inserarea bine de tot), frison care l-a facut pe bunicul meu sa se scoale de pe banca si sa se duca in casa dupa un pulover. S-a intors, i l-a pus pe umeri, fara un cuvant, iar bunica i-a multumit strangand usor mainile lui, care ii mangaiasera umerii asezand puloverul.
Se consultau pentru cel mai mic lucru, cadeau de acord (cedand, pe rand si fara incapatanare, in fata argumentelor logice, chiar daca nu reprezentau dorinta lor initiala intocmai). Exista si respect, dar si admiratie - si mai ales, iubire.
As zice: ce stiu ei, specialistii? Iubirea adevarata este un sentiment fantastic. Daca n-au vazut ei decat iubiri de doi ani, trebuiau sa studieze si cupluri ca bunicii, parintii, nasii mei de botez...
Bunicul o vazuse pe bunica la mosi si ii soptise fratelui lui: "Nicolae, o vezi pe fata aia? Eu cu ea ma insor." Nici bunicul, nici bunica nu erau de acolo, se nimerisera sa fie in locul potrivit, la timpul potrivit - si s-au placut din prima. Si impreuna au ramas, timp de o viata.
Eu nu am avut norocul asta: a fost de vina si febra anului '90, dar si faptul ca l-am cunoscut prea putin pe cel ce avea sa-mi devina sot.
A fost nevoie de mult curaj, ca sa spun ca mi-a ajuns experienta si ca nu mai vreau s-o continuam.
M-am intrebat si a cui a fost vina ca am ales un om nepotrivit. Dupa ce el a ajuns la a treia casnicie, chiar nu mai aveam niciun dubiu (al doilea divort al lui a fost si mai dureros; de data asta, era la mijloc si un copil, un baietel de nici doi ani de zile...) Dar asta e alta poveste. Ia sa fac eu ce facea Seherezada in zori...
Publicat Acum peste 2 luni
Foarte interesante " "pareri" si cu multe unde de interpretari. Viata , iubirea, moartea , sint mistere nedezlegate insa, dar experimentate.
Publicat Acum peste 2 luni
Aha ! Scuze - nu recitisem articolul, sa vad unde erau flacari.
Pai, daca stiam noi raspunsul, mai eram aici pe site ?...
Publicat Acum peste 2 luni
Cred ca fiecare ne găsim resurse pentru a ne reveni. Un hobby (adica, pasiune), prieteni apropiati care ne stau alături la greu, un animal de companie... Toti mergem mai departe, invatam, depasim momentele grele.